Sfaturi

Aş vrea să încep prin a cita câteva sfaturi legate de participarea la Sfânta Liturghie, prezentate pentru credincioşi în cartea “ÎNVÃŢÃTURà DE CREDINŢà CREŞTINà ORTODOXÔ – tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu „binecuvântarea şi purtarea de grijă ale Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.
Fiind organizată, la fiecare capitol prezentat, în stilul întrebări şi răspunsuri, cartea ne ajută să urmărim foarte uşor un anumit subiect.
 Sunt incluse mai jos două dintre întrebările, şi respectiv răspunsurile, care apar la subiectul “Despre Sfânta Liturghie”, din Partea a II-a, “DESPRE NÃDEJDE”.



Cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Liturghie?

Când vrei să iei parte la Sfânta Liturghie, adu-ţi aminte că biserica este “Casa lui Dumnezeu”, de care se cuvine “să ne apropiem cu inimă curată, în deplinătatea credinţei, curăţându-ne prin stropire inimile de orice cuget rău şi spălându-ne trupul cu apă curată …”, cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (Evrei, 10, 22).
[…] îmbracă-te în haine curate şi îngrijite, de sărbătoare, dar nu cu găteală prea multă şi lux; îndeosebi femeile să lase obişnuitele podoabe, dresuri şi sulemeneli şi să vină cu capul acoperit (I, Cor. 11, 5 şi I Tim. 2, 9 şi Aşezămintele Sf Apostoli II, 57). Şi pentru că nu este cuviincios să ne înfăţişăm înaintea Domnului cu mâinile goale (Ieş. 22, 15), dacă poţi, pregăteşte din vreme darul tău pentru altar: lumânări, tămâie, prinoase din darurile pământului, dar mai ales prescura, vinul şi pomelnicul cu numele viilor şi celor adormiţi ai casei şi neamului tău.

Ce închipuie prescurile şi vinul aduse de credincioşi pentru Liturghie?

Ele închipuie sau înfăţişează mai întâi însăşi fiinţa trupească şi sufletească a credincioşilor, pe care ei o aduc jertfă lui Dumnezeu, sub această formă. De ce? Pentru că, spre deosebire de jerfele din Legea Veche, care constau din cărnuri sau din roadele pământului şi din care se hrăneau nu numai oamenii, ci şi animalele, pâinea şi vinul sunt alimente care alcătuiesc numai hrana omului, şi anume hrana lui de căpetenie. Ele nu numai că întreţin viaţa trupească a omului, ci totodată o şi simbolizează în chipul cel mai potrivit.
În al doilea rând, pâinea, făcută din atâtea boabe de grâu strânse laolaltă, şi vinul, ieşit din zdrobirea în acelaşi teasc a atâtor ciorchini de boabe de struguri, simbolizează şi unitatea sau legătura nevăzută care leagă între ei pe toţi fiii Bisericii, făcând din ei un singur trup: Trupul tainic al Domnului.

În felul acesta, pâinea şi vinul aduse de credincioşi alcătuiesc şi semnul văzut prin care se arată că ei iau parte cu adevărat la jertfa care se aduce la Liturghie şi că îşi dau obolul lor la ea.